Dacă mă urmăriți pe twitter, probabil știți că am câștigat la concursul organizat de Varta. Aș fi vrut eu iPad-ul, dar n-a fost să fie.

Cum spuneam, am câștigat un Varta professional – V-Man Power Pack. Ar fi trebuit să sar cu parașuta, dat fiind faptul că următorul din clasament a renunțat. Dar am refuzat și eu. Acum îmi pot reîncărca telefonul, aparatul foto, camera de filmat sau laptop-ul în mașină sau la plajă, foarte ușor. Mai am deci un acumulator în plus la mine.

Citiți mai departe povestea care mi-a adus premiul.
(mai mult…)

Vântul suflă din ce în ce mai puternic. În nicio iarnă nu a fost așa ceva. Pe cuvânt. Îmi tremură termopanele ca dracu`. N-aș avea nimic împotrivă, dar totuși, șuieratul ăsta e al naibii de jenant. Mă duc spre frigider. Mi-ar plăcea să sorb ceva rece, pentru mine nu contează că afară sunt -25 de grade Celsius. Nu-i prea cald nici în căsuța mea, dar oricum ar fi, eu am o problemă cu fluidele. Pur și simplu nu pot bea ceva cald/călduț. Rar reușesc să servesc un ceai. Nu știu dacă mă-nțelege careva. În fine.

Unde am rămas ? Așa, la frigider. Scot o cola, rece, cum îmi place. Dau să desfac, pâlpăie lumina. Ce dracu` ? Nu putea fi de la cola mea. Ar fi culmea să se ia curentul. Dacă s-ar întâmpla, mâine dimineață aș fi stană de gheață. Optimist, știu. Mă așez la calculator și nu știu cum pisicii mă-si s-a făcut, dar fix când m-am pus eu pe scaun, a aterizat un bulgăre în geam. Ciudat. Orice-aș face, se întâmplă ceva. Ceva ciudat. Să ating mouse-ul ? Tastele? Hai să-ncerc. Surpriză, nimic nou. E-n regulă, zic. Situația este sub control.

Lumina pâlpăie din nou. Monitorul se închide. Da-ți-ai pumni la ouă, chiar aveam ceva important de făcut. Apăs butonul. Vezi să meargă. Rahat, ce poa` să fie, o fi ieșit mufa. Pesimist, știu. Scot și bag din nou în prinză, verific conexiunea dintre monitor și unitate și… încrezător, mă pun pe scaun. Apăs butonul.

لا شيء (nimic, în arabă) – 何も (asta-i tot nimic, da-n japoneză) asgjë (la fel, albaneză)

Nu merge. Ce dracu` mă fac eu acu? Nimic, ce dracu-i de făcut. Să-l desfac ?! Nu, n-are rost. Într-o seară friguroasă ca asta, mai bine-ți dai foc, decât să faci ceva. Mă așez (încă calm) pe pat. Trag pătura. Mă uit spre locul unde de obicei stă televizorul. Acu-i la reparat, sărăcuțul. Mă uit pe tavan. Nu știu dacă v-am mai spus eu, dar pe tavan am așa… o chestie mișto. Un model. Mă uit ca vaca-n târg. Mai bine m-aș gândi la ceva, zic. Am tot spus că renunț, dar nu prea-mi iese. Încercarea moarte n-are. Mi-a zis mie bunicu`.

Când eram în punctul culminant al relaxării, ce să vezi auzi, niște bubuituri în ușă. Da bubuituri, frățică! Am zis că-mi sparge ușa, oricine/orice-ar fi. Cred că e Apocalipsa. Pana mea, știu, e 2012. E decembrie, deci trebuia să ma aștept. Îmi fac curaj și-n budigăi mă-ndrept spre ușă. Am uitat că afară sunt cu vreo 45 de grade mai putin decât sub păturică. Și mă lovește un val de vânt (val de vânt?), cu fulgi de nea cu tot, de mi-a trecut prin fiecare ineluș al coloanei vertebrale. A meritat. Nu știu dacă mă-nțelege careva. O cutie destul de măricică stă-n prag. S-o iau? Să nu ? Ce mă-sa o fi în ea? Mă uit în sus, mă uit în dreapta, mă uit și-n stânga. Hai, mă uit și-n jos. Cucu. Nimic. Ce fel de glumă mai e și asta? Strig: Bă care ești, arată-te, fii bărbat/bărbată ! Proastă idee, mi-au intrat fulgi-n gură. La naiba, mi-e frig. Sunt în budigăi și-atât. Hai să iau cutia, ce se poate întâmpla.

Am stat, m-am gândit, m-am uitat ca bolovanul la ea. Cutia nu zicea nimic, vă dați seama. Mi-a trecut prin gând că ar putea fi un copilaș acolo. Și până iau eu decizia s-o desfac, moare sărăcuțul. Nu știu dacă v-am mai spus, dar mie-mi plac la nebunie copiii mici. De parcă-or fi copii mari. Sau poate sunt, na.

Un monitor, frate. Monitor, mă-nțelegi ce zic ? Cât de cool ! Cine naiba mi-a trimis un monitor? Monitor de monitor, trăiască monitoarele ! Dacă vă spun că e exact ce mi-am dorit, un Apple LED Cinema Display 24-inch, mă credeți ? Totuși bă, is treaz! Mă pișc, mă doare. Deci na, nu visez. Pana mea, acu nu știam ce să fac. Simt că aș vrea să mulțumesc cuiva, dar cui ? Să fie oare Vexio ? Nici nu m-am înscris în concurs și uite, mi-au trimis un monitor. Apple încă. Băeții ăștia-s dați dracului.

Monitorul a venit cu adaptor cu tot. L-am pus, merge. Uraaaa !!! Știți, nu-mi era chiar somn… și mai aveam ceva de rezolvat la ordinateur. Mai iau o cola, în cinstea celor care l-au trimis. Se pare că Mos Crăciun a venit mai devreme anul acesta. Sincer. Nu-i minune vie? Adică pac să se strice monitorul, pac la juma` de oră s-apară altu la ușă ? Anul acesta nu voi mai cânta tradițional Moș Crăciun cu paie-n fund, anu` ăsta mă pregătesc cu ceva frumos.

Moșule, promit. Intru-n joc.

Moșule, ce tânăr ești…
Monitoare din povești

Cel mai în vogă război la ora actuală eu zic că asta e: Microsoft vs Apple. Nu știu dacă Apple, respectiv Microsoft își doresc de-a dreptul acest război. Poate da, poate nu. Întotdeauna există o parte pozitivă și o parte negativă. În absolut orice.

Conducătorii celor două triburi își aruncă ușor și calculat săgeți veninoase. Că-s cifre, că-s statistici, că-s mai știu eu ce, nu contează. Dar ce-i dă viață cu adevărat acestui război, ați ghicit, sunt soldații. Pe soldați îi putem împărți așa: soldații Microsoft și soldații Apple. Logic, nu ? Că soldații Apple se numesc fanboys, hateri sau mai știu eu cum, astea-s deja detalii. Irelevante aș zice.

Microsoft suge, e nașpa. Steve Jobs e văr cu Hitler. Și așa mai departe… Eh, și cum spuneam, soldații ăștia se războiesc și ei pe unde pot. Pe bloguri, pe forumuri, prin reviste, prin mă-sa știe ce. Culmea ar fi să se facă așa două găști pe bune și să iasă-n stradă cu furci și topoare. Luptă pe bune, spectacol. Să zboare iPad-uri, iPhone-uri, Zune HD-uri, Xbox-uri și ce mai doriți.

Unde voiam să ajung… toată lumea își dă cu părerea. Care-i mai bun și de ce. Și încearcă să argumenteze în x moduri, fapt ce scoate la iveală fel și fel de gândiri paranoice, fraze lipsite de sens, penibiliăți și absurdități cât ei de mari. Stăteam și mă gândeam într-o zi (am zis că mă las de gândit, încă n-am reușit)… cel mai bine ar fi să ai și Windows și Mac Os X. Sau să-l folosești dracului pe care-ți place mai mult și să nu mai comentezi aiurea.

Eu n-o să renunț niciodată la Windows. Și-o să-mi iau și Mac. Și-o să mă dau pe amândouă, în funcție de chef și de ceea ce o să desfășor. Am zis!
Nenea katmai m-a convins. O să rămân veșnic pe Windows, cu mai multe monitoare. Din câte am înțeles, mai multe monitoare mai multă distracție :) Glumesc, evident.

P.S: nu știu ce să fac cu distinsele comentarii pe subiect, le-aș pune pe off. observați că toată lumea scrie despre apple și microsoft cu speranța de a aduna cât mai multe comentarii. să fie media mare acolo. deocamdată le las, dar poate mă răzgândesc. cine știe…

Merita pusă pe blog. Am râs ceva :))

(via @AdiPintilie)

În ultima perioadă am fost la câteva filme la cinema, iar alte câteva le-am văzut acasă. Să vă povestesc puțin de ele.

Robin Hood (2010)

Un film drăguț, mie mi-a plăcut. Acțiunea se mută rapid dintr-o parte în alta, e posibil să vă deruteze puțin pe ici, pe colo. Povestea e ok, iar la urmă filmul se termină cu ceva de genul: Și așa a început povestea lui Robin Hood…. Nu e multă acțiune, vreo 2 războaie mari cred.

Legion (2010)

Povestea bună, acțiunea cam săracă. Dacă vă plac filmele cu Apocalipsa, cu demoni, cu îngeri și cu mai știu eu ce creaturi, vi-l recomand cu plăcere. Un horror drăguț.

Solomon Kane (2009)

Săbii, sânge, magie neagră, demoni și asemănătoare. M-a impresionat povestea, actorul face un rol bun (zic eu). Merge într-o seară ploioasă, pe un ecran ok și cu o sonorizare bune. Cam puternic personajul principal, cam prea mulți ucidea deodată.

Righteous Kill (2008)

Cu Robert de Niro și Al Pacino. Ambii se descurcă foarte bine. Film psihologic, polițist, multe crime. Răsturnări peste răsturnări peste răsturnări de situații. Dacă vă plac filmele psihologice/polițiste vă va placea cu siguranță și acesta. Pe final, o mică surpriză. Mai multe nu vă zic, vă las să descoperiți voi.

Cam atât pentru moment. Va urma.