A treia schiţă, ultima, câştigătoare la concursul Tinere Condeie, premiul I pe judeţul Neamţ. Prima schiţă se poate citi aici, iar a doua aici.

Sună telefonul. De fapt, e alarma. Constaţi că acest obiect indispensabil al zilelor noastre nu greșeşte niciodată. Nu înţelegi de ce naiba tot speri să greșească, știi prea bine că asta nu se va întâmpla niciodată…şi începe calvarul! Prima responsabilitate a zilei ( o numeşti Responsabilitatea #1) deja a venit și-ţi țipă în ureche: „Îmbrăcarea şi la scârbici cu tine, băiete, a venit momentul!”. Asta este exact ce-ţi doreai de la acest orologiu. Cam 30 de minute peste ora 6. Nimereşti cu greu butonul de silent, încerci să mai furi câteva minute, dar nu merge. Te chinuie responsabilitatea. Să fii tu oare un tip prea responsabil?

Se pare că ziua ta e alcătuită în mare parte din responsabilități. Urmează Responsabilitatea #2 sau igiena personală, cumva sinonime. Poate nu e chiar o responsabilitate, teoretic e o chestie de bun-simț și de respect pentru ceilalți. Recunoaște, n-ar fi nemaipomenit dacă dimineața s-ar întâmpla cumva… așa, ca prin minune, să te trezeşti ras și frezat în secunda doi ? Ei, vezi… ?! Și apoi freci la dinți, mai la stânga, mai la dreapta, pe la măsele, să fie lună peste tot, cu ochii aproape închişi, pe jumătate adormit…

Se întâmplă uneori ( în timp ce-ţi asiguri igiena personală) să încerci să faci o avanpremieră a zilei ce tocmai a început. Și uite cum îți aduci aminte că ai uitat să cauți dosarul ăla care-i trebuie şefului. Și cartea din colecţia ,,Adevărul’’, că nevasta şefului n-a mai găsit-o la chioşc. Fir-ar să fie! Te grăbeşti, fiindcă deja a mai apărut o responsabilitate.

Responsabilitatea #3. Nu se cade să mergi cu „am confundat dosarele, mă scuzați” sau „ știți, am uitat-o acasă pe birou, am uitat să o pun în servietă”. Nu. Stop! Totuși, ai depăşit clasa a treia. Ești un/o tip(ă) responsabil(ă). În cazul tău, fără nicio urmă de îndoială, tip. Printr-o minune, cum rar se întâmplă (se pare că azi astrele sunt de partea ta) le găsești foarte rapid. Probabil de asta nici nu le-ai pus cu o seară înainte, știai că le găsești tu cumva, în două minuțele. La pătrat…sau la cub…
(mai mult…)

Aceasta este a doua schiţă câştigătoare la concursul Tinere Condeie, locul I pe judeţul Neamţ. Prima schiţă este aici, iar a treia aici.

Luni dimineaţă. Gheorghe Vladimir, pompier de meserie, tocmai se trezise.

D-l Vladimir este tipul acela de persoană pentru care meseria e tot ceea ce contează. Încă din copilărie, visul său fusese să devină pompier: să aibă cască şi cizme, să stea călare pe tulumbă, salvând vieţi, riscând-o pe a sa….Dacă e adevărat că norocul îi însoţeşte pe cei îndrăzneţi, atunci Vladimir ar trebui considerat un tip norocos: responsabil cu liniştea şi ordinea pe scara blocului, pompier-şef de echipă …Îl dăduseră şi la ziar când cu incendiul de la spital. Păstra şi acum articolul decupat cam stângaci, ce-i drept, cu forfecuţa pentru unghii: ,, …graţie intervenţiei prompte a pompierilor, focul a fost repede stins, iar pierderile au fost minime. Ne-am făcut doar datoria , a declarat Gh. V. unul dintre membrii echipei care s-a luptat cu flăcările’’. Nu-l deranja foarte tare că cei de la ziar i-au pus doar iniţialele numelui, pentru el era suficient, ştia că de el e vorba acolo. Mai mult îl supăra că n-au scris tot ce-a zis el…şi ce frumos vorbise !… acum nu-şi mai amintea chiar tot, dar era ceva legat de hotărâre, curaj şi norocul de a avea o meserie frumoasă. Da, era un norocos, şi totuşi…. depăşise de vreo cinci anişori pragul de 30 de primăveri. Unii ar zice în floarea vârstei, alţii – printre care şi tanti Nuţi, scorpia de la et. III — îi spuneau mototol, mălai-mare, n-a fost în stare să-şi facă şi el, acolo, un rost…

Supărat, fără chef de viaţă şi fără vlagă, alungă din faţa ochilor imaginea octogenarei cârcotaşe, veşnic cu ochii pe vizor, mirosind a borş, a rânced şi urină de pisică…Nu putu scăpa însă de gustul acela amar al singurătăţii… Se simţea al nimănui.
(mai mult…)

Am scris acum ceva vreme trei schiţe, schiţe cu care am câştigat locul I la concursul Tinere Condeie ( judeţul Neamţ). Îmi permit să public mai jos prima schiţă. Urmează şi celelalte două. Sunt destul de lunguţe pentru un articol de blog, dar sper să vă placă şi să le duceţi până la capăt. A doua schiţă este aici, iar a treia aici.

… și-acum la balon este Şumudică, pasează pe vertical către numărul 10, mai departe mingea ajunge la Dănuţ Coman care încearcă un dribbling, îi reușeste, ocazie bună acum pentru echipa gazdă și… șuteazăăă Comaaan … pe lângă poartăăă, ce ocazieee doamnelor și domnilor…
- Mă surzești, Mitruț, dă-l mama focului de televizor. Toată ziua fotbal, m-am săturat de fotbal!!! M-auzi ?!!

Cu aceste cuvinte i se adresează d-na Maria Oproiu distinsului său soț, d-l Mitruț Oproiu, microbist înrăit, fără studii superioare ori medii, băutor de bere și scuipător calificat de semințe. Nimerește jucătorii de pe ecran cu cojile dacă-și pune-n minte, atâta câtă are, dar asta se întâmplă numai când are meci şi când este foarte supărat. În altă ordine de idei, domnul Oproiu este șomer de vreo doi-trei ani încoace, fără niciun venit. Maria este vânzătoare la un super-market, de fapt la fosta alimentară din colţ, cumpărată de-un turc şi îmbunătăţită cu termopane. Venit modest, opt ore de muncă pe zi la serviciu. Plus ceva mărunţiş, că ea e şi femeie de serviciu, aşa i-a fost învoiala cu turcu’. Femeia ar face orice pentru cei doi copilași ai săi, pe care-i are împreună cu Mitruț, un băiat și o fată, cea din urmă a reușit să intre la facultate și să obțină o bursă tocmai la Londra. Lucru mare în familia Oproiu.

De fapt, numai pentru Maria. Băiatul seamănă mai mult cu tatăl, s-a lăsat repede de şcoală, iar acum e prin străinătate, numai el ştie cu ce se ocupă. Bagabont, aşa l-ai crescut îi aminteşte d-l Oproiu nevestei, dar asta numai seara, când Maria se închină şi se roagă pentru băiatul ei. În rest, d-l Oproiu nu este preocupat în mod deosebit de soarta niciunuia dintre copii. Pe scurt, așa se prezintă familia Oproiu. Deocamdată însă, soţii îşi continuă discuţia, aceeaşi în fiecare zi…
(mai mult…)