Mai exact, ce ar trebui să înveţi ca angajat al unei instituţii, ca angajat al oricui şi oricine. Permiteţi-mi, din umila mea postură, să vă ofer câteva sfaturi şi idei pentru a deveni un angajat model.

Să vedem, cum v-am obişnut, cu liniuţă de la capăt:
- învaţă să răspunzi la salut, bine ar fi să saluţi tu primul; nimic nu e mai urât decât un angajat ce nu-ţi răspunde la salut
- nu există n-am chef, nu există am o problemă, să mă lase dracului în pace şi altele asemănătoare; nu e nimeni vinovat de problemele tale, nu ai dreptul la asemenea scuze
- învaţă să zâmbeşti mai des; personal, urâsc angajaţii bosumflaţi, sictiriţi şi aşa mai departe; şi încă ceva, nu-s singurul…
- nu există NU; găseşte o versiune (mai) delicată, cum ar fi: ştiţi, nu se poate, vă oferim asta şi asta…
- nimeni nu e de neînlocuit; să n-ai impresia că fără tine firma moare, că administratorul şi restul sunt toţi în viaţă datorită magiei tale, datorită farmecului tău de angajat, pupa-l-ar mama să-l pupe de angajat
- dă-ţi interesul pentru ca firma/instuţia la care activezi să devină din ce în ce mai profitabilă; pentru că de acolo îţi iei şi tu salariul, dacă firma merge bine, obligat îţi va fi şi ţie bine; e logic
- respectă clienţii care te respectă, nu-ţi bate joc de ei; clientul nostru, stăpânul nostru…

Pentru moment, ajunge. Până acum, cei mai de gaşcă angajaţi i-am întâlnit în farmacii. Cei mai naşpa sunt, fără dar şi poate, bugetarii.
Dumneavoastră?

Probabil multi dintre dvs. ati auzit deja de Google Adsense sau aveti cat de cat o idee formata despre ce e si cu ce se mananca. Sa amintim ce e si la ce ajuta pentru ca, nu-i asa, e frumos si politicos fata de cei care nu stiu.

Google AdSense potriveşte anunţurile cu conţinutul site-ului dvs. şi câştigaţi bani de fiecare dată când vizitatorii dvs. fac clic pe ele.

Pagina oficiala Google Adsense Romania.

Bun, acum ca stim atat de multe, sa amintim si faptul ca Google Adsense plateste foarte, foarte prost pe click. Extrem de prost. Sunt cateva nise bunisoare in Romania pe care se strang clickuri destul de ‘banoase’, dar nu se compara cu cele din US si restul tarilor… (nici nu stiu cum sa le numesc?!) civilizate? dezvoltate?

Google Adsense Premium

Mergem mai departe si va invit sa aflam impreuna (mai mult dvs., eu stiind deja) ce inseamna Google Adsense Premium. Ultima data cand am citit, conturile Google Adsense Premium se dau prin invitatie. Deci pentru a deveni Premium, aveti nevoie deja de un cont normal (obisnuit).

Pentru a deveni publisher premium, trebuie sa indepliniti una sau chiar ambele conditii:
- site-ul trebuie sa depaseasca cifra de 20 de milioane de afisari (pageviews) lunar; nu e chiar o cifra exacta, dar nu e departe de adevar; in plus, cu mai multe site-uri se poate depasi lejer aceasta cifra;
- site-ul trebuie sa se ‘bucure’ de mai mult de 5 milioane de cautari lunar (search queries)

Daca indepliniti una din conditiile de mai sus este foarte probabil sa primiti o invitatie de la Google pentru un cont Premium. Bun, mai departe, sa vedem care sunt beneficiile.

Beneficii Google Adsense Premium

Cu liniuta, de la capat:
- Agent Vanzari Google Adsense si Account Manager la dispozitia dumneavoastra
- Negociati CPM, CPC (sumele pe care le obtineti pe mia de afisari si pe click)
- Mai multe optiuni de monetizare (posibil si Affiliate Marketing)
- Mai multe optiuni pentru reclame, posibilitatea de a le stiliza la maxim
- Posibila asistenta in ceea ce priveste optimizarea web a site-ului
- Multe alte chestii, n-am de unde sa le stiu pentru ca nu am inca cont Premium.

Daca voi reusi sa obtin o invitatie pentru un astfel de cont, sigur va anunt si va spun exact cu se mananca. Cu paine sau nu, cu mustar sau fara.

Omul cat traieste-nvata…
(Articol scris special pentru distinsii domni @arhi & @piticu21 – experti online, clasa I)

Pe scurt, rapid, pe fuga, n-am timp :)

Organizam un concurs pe Jocurica.ro – super site-ul jocuri online. Despre ce e vorba? In calitate de bloggeri, va trebui sa scrieti un articol cu tema: ‘Cum credeti ca am putea imbunatati Jocurica.ro ?’

#1 Premiul I – 150 lei
#2 Premiul II – 50 lei
#3 Premiul III – 50 lei
* Premiu special – 50 lei (acordat prin tragere la sorti – o sansa in plus…)

Pagina oficiala a concursului.

P.S: stati cu ochii pe donTed.ro, pregatesc ceva schimbari. nu se mai poate asa… :)

Dacă mă urmăriți pe twitter, probabil știți că am câștigat la concursul organizat de Varta. Aș fi vrut eu iPad-ul, dar n-a fost să fie.

Cum spuneam, am câștigat un Varta professional – V-Man Power Pack. Ar fi trebuit să sar cu parașuta, dat fiind faptul că următorul din clasament a renunțat. Dar am refuzat și eu. Acum îmi pot reîncărca telefonul, aparatul foto, camera de filmat sau laptop-ul în mașină sau la plajă, foarte ușor. Mai am deci un acumulator în plus la mine.

Citiți mai departe povestea care mi-a adus premiul.
(mai mult…)

Vântul suflă din ce în ce mai puternic. În nicio iarnă nu a fost așa ceva. Pe cuvânt. Îmi tremură termopanele ca dracu`. N-aș avea nimic împotrivă, dar totuși, șuieratul ăsta e al naibii de jenant. Mă duc spre frigider. Mi-ar plăcea să sorb ceva rece, pentru mine nu contează că afară sunt -25 de grade Celsius. Nu-i prea cald nici în căsuța mea, dar oricum ar fi, eu am o problemă cu fluidele. Pur și simplu nu pot bea ceva cald/călduț. Rar reușesc să servesc un ceai. Nu știu dacă mă-nțelege careva. În fine.

Unde am rămas ? Așa, la frigider. Scot o cola, rece, cum îmi place. Dau să desfac, pâlpăie lumina. Ce dracu` ? Nu putea fi de la cola mea. Ar fi culmea să se ia curentul. Dacă s-ar întâmpla, mâine dimineață aș fi stană de gheață. Optimist, știu. Mă așez la calculator și nu știu cum pisicii mă-si s-a făcut, dar fix când m-am pus eu pe scaun, a aterizat un bulgăre în geam. Ciudat. Orice-aș face, se întâmplă ceva. Ceva ciudat. Să ating mouse-ul ? Tastele? Hai să-ncerc. Surpriză, nimic nou. E-n regulă, zic. Situația este sub control.

Lumina pâlpăie din nou. Monitorul se închide. Da-ți-ai pumni la ouă, chiar aveam ceva important de făcut. Apăs butonul. Vezi să meargă. Rahat, ce poa` să fie, o fi ieșit mufa. Pesimist, știu. Scot și bag din nou în prinză, verific conexiunea dintre monitor și unitate și… încrezător, mă pun pe scaun. Apăs butonul.

لا شيء (nimic, în arabă) – 何も (asta-i tot nimic, da-n japoneză) asgjë (la fel, albaneză)

Nu merge. Ce dracu` mă fac eu acu? Nimic, ce dracu-i de făcut. Să-l desfac ?! Nu, n-are rost. Într-o seară friguroasă ca asta, mai bine-ți dai foc, decât să faci ceva. Mă așez (încă calm) pe pat. Trag pătura. Mă uit spre locul unde de obicei stă televizorul. Acu-i la reparat, sărăcuțul. Mă uit pe tavan. Nu știu dacă v-am mai spus eu, dar pe tavan am așa… o chestie mișto. Un model. Mă uit ca vaca-n târg. Mai bine m-aș gândi la ceva, zic. Am tot spus că renunț, dar nu prea-mi iese. Încercarea moarte n-are. Mi-a zis mie bunicu`.

Când eram în punctul culminant al relaxării, ce să vezi auzi, niște bubuituri în ușă. Da bubuituri, frățică! Am zis că-mi sparge ușa, oricine/orice-ar fi. Cred că e Apocalipsa. Pana mea, știu, e 2012. E decembrie, deci trebuia să ma aștept. Îmi fac curaj și-n budigăi mă-ndrept spre ușă. Am uitat că afară sunt cu vreo 45 de grade mai putin decât sub păturică. Și mă lovește un val de vânt (val de vânt?), cu fulgi de nea cu tot, de mi-a trecut prin fiecare ineluș al coloanei vertebrale. A meritat. Nu știu dacă mă-nțelege careva. O cutie destul de măricică stă-n prag. S-o iau? Să nu ? Ce mă-sa o fi în ea? Mă uit în sus, mă uit în dreapta, mă uit și-n stânga. Hai, mă uit și-n jos. Cucu. Nimic. Ce fel de glumă mai e și asta? Strig: Bă care ești, arată-te, fii bărbat/bărbată ! Proastă idee, mi-au intrat fulgi-n gură. La naiba, mi-e frig. Sunt în budigăi și-atât. Hai să iau cutia, ce se poate întâmpla.

Am stat, m-am gândit, m-am uitat ca bolovanul la ea. Cutia nu zicea nimic, vă dați seama. Mi-a trecut prin gând că ar putea fi un copilaș acolo. Și până iau eu decizia s-o desfac, moare sărăcuțul. Nu știu dacă v-am mai spus, dar mie-mi plac la nebunie copiii mici. De parcă-or fi copii mari. Sau poate sunt, na.

Un monitor, frate. Monitor, mă-nțelegi ce zic ? Cât de cool ! Cine naiba mi-a trimis un monitor? Monitor de monitor, trăiască monitoarele ! Dacă vă spun că e exact ce mi-am dorit, un Apple LED Cinema Display 24-inch, mă credeți ? Totuși bă, is treaz! Mă pișc, mă doare. Deci na, nu visez. Pana mea, acu nu știam ce să fac. Simt că aș vrea să mulțumesc cuiva, dar cui ? Să fie oare Vexio ? Nici nu m-am înscris în concurs și uite, mi-au trimis un monitor. Apple încă. Băeții ăștia-s dați dracului.

Monitorul a venit cu adaptor cu tot. L-am pus, merge. Uraaaa !!! Știți, nu-mi era chiar somn… și mai aveam ceva de rezolvat la ordinateur. Mai iau o cola, în cinstea celor care l-au trimis. Se pare că Mos Crăciun a venit mai devreme anul acesta. Sincer. Nu-i minune vie? Adică pac să se strice monitorul, pac la juma` de oră s-apară altu la ușă ? Anul acesta nu voi mai cânta tradițional Moș Crăciun cu paie-n fund, anu` ăsta mă pregătesc cu ceva frumos.

Moșule, promit. Intru-n joc.

Moșule, ce tânăr ești…
Monitoare din povești