A treia schiţă, ultima, câştigătoare la concursul Tinere Condeie, premiul I pe judeţul Neamţ. Prima schiţă se poate citi aici, iar a doua aici.

Sună telefonul. De fapt, e alarma. Constaţi că acest obiect indispensabil al zilelor noastre nu greșeşte niciodată. Nu înţelegi de ce naiba tot speri să greșească, știi prea bine că asta nu se va întâmpla niciodată…şi începe calvarul! Prima responsabilitate a zilei ( o numeşti Responsabilitatea #1) deja a venit și-ţi țipă în ureche: „Îmbrăcarea şi la scârbici cu tine, băiete, a venit momentul!”. Asta este exact ce-ţi doreai de la acest orologiu. Cam 30 de minute peste ora 6. Nimereşti cu greu butonul de silent, încerci să mai furi câteva minute, dar nu merge. Te chinuie responsabilitatea. Să fii tu oare un tip prea responsabil?

Se pare că ziua ta e alcătuită în mare parte din responsabilități. Urmează Responsabilitatea #2 sau igiena personală, cumva sinonime. Poate nu e chiar o responsabilitate, teoretic e o chestie de bun-simț și de respect pentru ceilalți. Recunoaște, n-ar fi nemaipomenit dacă dimineața s-ar întâmpla cumva… așa, ca prin minune, să te trezeşti ras și frezat în secunda doi ? Ei, vezi… ?! Și apoi freci la dinți, mai la stânga, mai la dreapta, pe la măsele, să fie lună peste tot, cu ochii aproape închişi, pe jumătate adormit…

Se întâmplă uneori ( în timp ce-ţi asiguri igiena personală) să încerci să faci o avanpremieră a zilei ce tocmai a început. Și uite cum îți aduci aminte că ai uitat să cauți dosarul ăla care-i trebuie şefului. Și cartea din colecţia ,,Adevărul’’, că nevasta şefului n-a mai găsit-o la chioşc. Fir-ar să fie! Te grăbeşti, fiindcă deja a mai apărut o responsabilitate.

Responsabilitatea #3. Nu se cade să mergi cu „am confundat dosarele, mă scuzați” sau „ știți, am uitat-o acasă pe birou, am uitat să o pun în servietă”. Nu. Stop! Totuși, ai depăşit clasa a treia. Ești un/o tip(ă) responsabil(ă). În cazul tău, fără nicio urmă de îndoială, tip. Printr-o minune, cum rar se întâmplă (se pare că azi astrele sunt de partea ta) le găsești foarte rapid. Probabil de asta nici nu le-ai pus cu o seară înainte, știai că le găsești tu cumva, în două minuțele. La pătrat…sau la cub…

Pentru că ai trecut cu brio proba primelor responsabilități, înaintezi și te lovești de altele. Parcă e un concurs și ai avansat la nivelul următor. Cineva se joacă sigur cu tine, o fi vreun Responsabili Deus.

Responsabilitatea #4 – micul dejun. Dacă ar fi după tine, n-ai pierde vremea cu așa ceva, dar nu poţi. E responsabilitatea ta. E sănătos și e indispensabil într-o dietă de combatere a începutului de burtă. Bine măcar că e de dietă, îl pregătești ușor, să zicem, dar parcă ai face ceva mai bun dimineața decât să tai legume. Plus că trebuie să mai cauți și un iaurt prin frigider și de obicei nu-l prea găsești. Te joci tu cu responsabilitățile sau poate ele cu tine, dar timpul trece. Și încă foarte repede. Și vine ora de plecare, cea în care părăsești dulcea casă.

Responsabilitatea #5 te trimite direct la birou. Dacă stai bine şi te gândeşti, constaţi că asta e chiar nesimțire, cine se crede ea să te trimită pe tine așa unde vrea mușchiul ei ? De obicei, nu te poți împotrivi și o urmezi. Ocazional, o răceală sau o altă situație te poate ajuta în lupta cu ea, cu responsabilitatea. Cam rar, ce-i drept, dar decât deloc…

Responsabilitatea #6 îți face cu ochiul dintre vraful de dosare ,,Treci la birou, băiete, fii cuminte și cu capul la datorie, nu la fata aia de la Personal sau la hainele alea din Mall.” Parcă asta spune. Câteodată n-o mai simţi ca pe-o responsabilitate, devine rutină. Auzi ce spui? Rutină. Începi să îmbătrâneşti…

Responsabilitatea #7 – orele suplimentare. Responsabilitatea asta te face să te gândești că ţi-ai tocit degeaba coatele pe băncile A.S.E.-ului, că dai tot salariul pe chirie, circuli cu tramvaiul, primeşti pachet de la părinţi, din provincie, iar mărirea de leafă are loc tot timpul luna viitoare. Şi în timp ce tu prestezi ore suplimentare fiindcă nu eşti cu situaţia la zi, doi dintre colegii de birou sunt avansaţi, al treilea pleacă la o specializare în State şi asta fără să fi depus prea mult efort.

Deja ai numărat șapte responsabilități. Și ai mai putea număra lejer încă vreo șapte, e momentul să te opreşti. Şi chiar o faci…scoţi cheia din uşă, arunci cât acolo servieta, te descalţi şi te trânteşti în unicul fotoliu din garsonieră. Te gândeşti că ai avea chef de o pizza, salata de mai înainte n-a făcut decât să-ţi stârnească foamea, aşa că pui mâna pe telefon şi comanzi, tot spun ei că au program non-stop. Dai drumul la televizor, pe MTV, şi în timp ce o voce suavă te încurajează ,, Nu am chef aaazi, nu am chef aaazi …!!’’, decuplezi cu satisfacţie soneria de la uşă, îţi închizi tacticos telefonul şi te pregăteşti să faci ceea ce-ţi place mai mult: NIMIC. Te abaţi de la program doar pentru a savura pizza şi pentru a dormi vreo două ore. De fapt, patru, dar ce mai contează?! În rest, îţi dedici ziua privitului la TV, neratând nici meciul din Cupă, nici serialul ăla japonez din care, de obicei, prinzi numai genericul, nici teleshopingul, nici…

Într-un final de zi perfectă sună la uşă, te gândeşti c-o fi poştăriţa cu bani de-acasă (la ora asta?!), dar dai peste figura transpirată a colegului de serviciu care te anunţă precipitat că :

- A fost azi DGFP-ul în control, unde te-ai dus, ce-ai păţit, de ce n-ai răspuns la telefon, am venit de două ori la uşă!!

Îl priveşti relaxat şi-l laşi să continue:

- … şeful e de-a dreptul turbat, a zis că n-ai adus la birou nu ştiu ce dosar, de aia a primit nişte ameeenzi… că îţi reţine amenzile din salariul pe următoarele luni…şi că după ce termini cu datoria, te dă afară…

Iar dacă eşti curios să afli ce-a mai zis şeful, imediat vine şi răspunsul:
- …a zis că s-a săturat de hahalere şi de iresponsabili ca tine…