DonTed

2012. Monitoare. Mos Craciun

Vântul suflă din ce în ce mai puternic. În nicio iarnă nu a fost așa ceva. Pe cuvânt. Îmi tremură termopanele ca dracu`. N-aș avea nimic împotrivă, dar totuși, șuieratul ăsta e al naibii de jenant. Mă duc spre frigider. Mi-ar plăcea să sorb ceva rece, pentru mine nu contează că afară sunt -25 de grade Celsius. Nu-i prea cald nici în căsuța mea, dar oricum ar fi, eu am o problemă cu fluidele. Pur și simplu nu pot bea ceva cald/călduț. Rar reușesc să servesc un ceai. Nu știu dacă mă-nțelege careva. În fine.

Unde am rămas ? Așa, la frigider. Scot o cola, rece, cum îmi place. Dau să desfac, pâlpăie lumina. Ce dracu` ? Nu putea fi de la cola mea. Ar fi culmea să se ia curentul. Dacă s-ar întâmpla, mâine dimineață aș fi stană de gheață. Optimist, știu. Mă așez la calculator și nu știu cum pisicii mă-si s-a făcut, dar fix când m-am pus eu pe scaun, a aterizat un bulgăre în geam. Ciudat. Orice-aș face, se întâmplă ceva. Ceva ciudat. Să ating mouse-ul ? Tastele? Hai să-ncerc. Surpriză, nimic nou. E-n regulă, zic. Situația este sub control.

Lumina pâlpăie din nou. Monitorul se închide. Da-ți-ai pumni la ouă, chiar aveam ceva important de făcut. Apăs butonul. Vezi să meargă. Rahat, ce poa` să fie, o fi ieșit mufa. Pesimist, știu. Scot și bag din nou în prinză, verific conexiunea dintre monitor și unitate și… încrezător, mă pun pe scaun. Apăs butonul.

لا شيء (nimic, în arabă) – 何も (asta-i tot nimic, da-n japoneză) asgjë (la fel, albaneză)

Nu merge. Ce dracu` mă fac eu acu? Nimic, ce dracu-i de făcut. Să-l desfac ?! Nu, n-are rost. Într-o seară friguroasă ca asta, mai bine-ți dai foc, decât să faci ceva. Mă așez (încă calm) pe pat. Trag pătura. Mă uit spre locul unde de obicei stă televizorul. Acu-i la reparat, sărăcuțul. Mă uit pe tavan. Nu știu dacă v-am mai spus eu, dar pe tavan am așa… o chestie mișto. Un model. Mă uit ca vaca-n târg. Mai bine m-aș gândi la ceva, zic. Am tot spus că renunț, dar nu prea-mi iese. Încercarea moarte n-are. Mi-a zis mie bunicu`.

Când eram în punctul culminant al relaxării, ce să vezi auzi, niște bubuituri în ușă. Da bubuituri, frățică! Am zis că-mi sparge ușa, oricine/orice-ar fi. Cred că e Apocalipsa. Pana mea, știu, e 2012. E decembrie, deci trebuia să ma aștept. Îmi fac curaj și-n budigăi mă-ndrept spre ușă. Am uitat că afară sunt cu vreo 45 de grade mai putin decât sub păturică. Și mă lovește un val de vânt (val de vânt?), cu fulgi de nea cu tot, de mi-a trecut prin fiecare ineluș al coloanei vertebrale. A meritat. Nu știu dacă mă-nțelege careva. O cutie destul de măricică stă-n prag. S-o iau? Să nu ? Ce mă-sa o fi în ea? Mă uit în sus, mă uit în dreapta, mă uit și-n stânga. Hai, mă uit și-n jos. Cucu. Nimic. Ce fel de glumă mai e și asta? Strig: Bă care ești, arată-te, fii bărbat/bărbată ! Proastă idee, mi-au intrat fulgi-n gură. La naiba, mi-e frig. Sunt în budigăi și-atât. Hai să iau cutia, ce se poate întâmpla.

Am stat, m-am gândit, m-am uitat ca bolovanul la ea. Cutia nu zicea nimic, vă dați seama. Mi-a trecut prin gând că ar putea fi un copilaș acolo. Și până iau eu decizia s-o desfac, moare sărăcuțul. Nu știu dacă v-am mai spus, dar mie-mi plac la nebunie copiii mici. De parcă-or fi copii mari. Sau poate sunt, na.

Un monitor, frate. Monitor, mă-nțelegi ce zic ? Cât de cool ! Cine naiba mi-a trimis un monitor? Monitor de monitor, trăiască monitoarele ! Dacă vă spun că e exact ce mi-am dorit, un Apple LED Cinema Display 24-inch, mă credeți ? Totuși bă, is treaz! Mă pișc, mă doare. Deci na, nu visez. Pana mea, acu nu știam ce să fac. Simt că aș vrea să mulțumesc cuiva, dar cui ? Să fie oare Vexio ? Nici nu m-am înscris în concurs și uite, mi-au trimis un monitor. Apple încă. Băeții ăștia-s dați dracului.

Monitorul a venit cu adaptor cu tot. L-am pus, merge. Uraaaa !!! Știți, nu-mi era chiar somn… și mai aveam ceva de rezolvat la ordinateur. Mai iau o cola, în cinstea celor care l-au trimis. Se pare că Mos Crăciun a venit mai devreme anul acesta. Sincer. Nu-i minune vie? Adică pac să se strice monitorul, pac la juma` de oră s-apară altu la ușă ? Anul acesta nu voi mai cânta tradițional Moș Crăciun cu paie-n fund, anu` ăsta mă pregătesc cu ceva frumos.

Moșule, promit. Intru-n joc.

Moșule, ce tânăr ești…
Monitoare din povești