E seară. Sau poate nu chiar. Soarele trimite posomorât săgeţi roşiatice pe cerul care nu mai e de mult albastru. E invadat complet de nori de culoare portocalei.

Pe un scan stau şi privesc în depărtare. Am în colimator un copăcel. Pe una din ramuri odihnea o păsărică. Habar nu am ce fel de copac e, poate-i cireş sau poate-i un cais. Niciodată nu m-am priceput la copăcei. Şi nici la păsărici. Oscilez între cioară şi porumbiţă.
(mai mult…)